Lotus

FIRESC DE NUFAR

Sunt firescul lumii
tăcut şi absolut
din refuzul vieţii
astăzi m-am născut

ocolesc minciuna
jar de ne-mplinire
ce omoară timpul
furându-i iubire

de-ar fi să mă nasc
din adânc de mare
stelele-ar cădea
pe-o albă cărare

sunt firescul tău
oglindit în ape
nufăr plutitor
venit să se-adape

delte mă cuprind
în braţe albastre
etern împlinind
visurile noastre...

Finish

Deşert...
incert
îmi e pasul
şi stins
acum glasul,
alungă-n furtună
azi ,
jurământ,
căci mintea
adună
himere nebune,
iar fata morgana
aşază-n mormânt...
păcatul
mai scurmă
nisipul
fierbinte
în care hilarul
azi
a surâs,
iar dune de aur
se pierd
istovite
în ochi
de-ntuneric,
în negru abis...

Pacatul meu

E timp...

Vino, cunună să punem iubirii
Din floare de nufăr răsărită în zori,
Să dăm aripi largi, azi , nemuririi
Iar nopţii albe să-i punem fiori.

Mătasea mi-alunecă lin pe cuvinte,
Iar ochii sorb focoase priviri,
Pe braţul tău ,m-aşez cuminte,
Să simţi ale pielii de aur, sclipiri.


Iar buzele mele-ţi şopti-vor un cântec
Pierdut pe-o vioară veche de timp,
În palme vom strânge-un arhaic descântec,
Acorduri de trup cu iz de-anotimp.

O cupă de vin sorbi-vom în taină,
Prin văl de lumină adânc ne-om iubi,
Vom alunga tristeţea din toamnă
Primăvară eternă în noi vom zidi.

Să fluture stelele pe-un cer cuminte,
Iar luna să strige cu glas de ecou,
Imensa iubire din visul fierbinte
În inimi albastre vom pune din nou.

Lotus

Răsar
din balta plina cu nămol,
domol
surâsul meu
ţi-aştern în palme,
zâmbeşte-i!
un lujer slab
susţine-a mea făptură,
e verde crud
din apa veche,
înoata!
şi-mi fii tu frunza
de nufăr alb
pierdut în “larg”
Rezistă!