Pacatul meu

E timp...

Vino, cunună să punem iubirii
Din floare de nufăr răsărită în zori,
Să dăm aripi largi, azi , nemuririi
Iar nopţii albe să-i punem fiori.

Mătasea mi-alunecă lin pe cuvinte,
Iar ochii sorb focoase priviri,
Pe braţul tău ,m-aşez cuminte,
Să simţi ale pielii de aur, sclipiri.


Iar buzele mele-ţi şopti-vor un cântec
Pierdut pe-o vioară veche de timp,
În palme vom strânge-un arhaic descântec,
Acorduri de trup cu iz de-anotimp.

O cupă de vin sorbi-vom în taină,
Prin văl de lumină adânc ne-om iubi,
Vom alunga tristeţea din toamnă
Primăvară eternă în noi vom zidi.

Să fluture stelele pe-un cer cuminte,
Iar luna să strige cu glas de ecou,
Imensa iubire din visul fierbinte
În inimi albastre vom pune din nou.

Lotus

Răsar
din balta plina cu nămol,
domol
surâsul meu
ţi-aştern în palme,
zâmbeşte-i!
un lujer slab
susţine-a mea făptură,
e verde crud
din apa veche,
înoata!
şi-mi fii tu frunza
de nufăr alb
pierdut în “larg”
Rezistă!