E timp...

Vino, cunună să punem iubirii
Din floare de nufăr răsărită în zori,
Să dăm aripi largi, azi , nemuririi
Iar nopţii albe să-i punem fiori.

Mătasea mi-alunecă lin pe cuvinte,
Iar ochii sorb focoase priviri,
Pe braţul tău ,m-aşez cuminte,
Să simţi ale pielii de aur, sclipiri.


Iar buzele mele-ţi şopti-vor un cântec
Pierdut pe-o vioară veche de timp,
În palme vom strânge-un arhaic descântec,
Acorduri de trup cu iz de-anotimp.

O cupă de vin sorbi-vom în taină,
Prin văl de lumină adânc ne-om iubi,
Vom alunga tristeţea din toamnă
Primăvară eternă în noi vom zidi.

Să fluture stelele pe-un cer cuminte,
Iar luna să strige cu glas de ecou,
Imensa iubire din visul fierbinte
În inimi albastre vom pune din nou.